Hobby..

Weekendul asta a fost vreme de stat in casa si de pictat... :)

Pamantul este... gol!

             La 2300 de mile dincolo de Polul Nord  exista o intrare catre centrul Terrei. Aici, conform spuselor amiralului Richard E. Byrd, primul om care a zburat deasupra Polului Nord, ar locui o civilizatie umana mult mai evoluata. El a intalnit o zona cu clima foarte calda, cu vegetatie, cu munti, lacuri si rauri..  Un cataclism planetar i-a obligat sa se refugieze intr-o lume subterana acum 100000 de ani. Un razboi care a avut loc atunci a distrus suprafata Terrei si a creat deserturile. 
            Posibilitatea existentei unui taram misterios a constituit din cele mai vechi timpuri un subiect deosebit de fascinant. Una din lucrarile de referinta ce abordeaza acest subiect apartine lui Edward Lytton, autor al cartii “Ultimele zile ale orasului Pompei”.
            Pe aceeasi linie, Rene Guenon aminteste in scrierile sale de un mit in care se afirma ca, in urma unui cataclism planetar, ultimii reprezentanti ai unei civilizatii avansate, dezvoltata pe teritoriul ocupat de actualul Podis Gobi, s-au refugiat intr-un imens sistem de caverne sapat in profunzimile lantului himalayan. Acolo, ei s-au separat in doua grupuri, fiecare stabilindu-si un centru material si spiritual propriu: in Agartha se afla Cetatea binelui, a contemplarii si neamestecului in evolutia lumii de la suprafata si in Shambhala, Cetatea puterii, membrii ei isi concentreaza eforturile in directia dirijarii si grabirii omenirii spre Apocalipsa.
   O fotografie recenta a Polului Nord, aflata in custodia NASA, si transmisa de unul dintre numerosii sateliti circumterestri, a resuscitat interesul geofizicienilor. In aceasta imagine se poate observa  in zona Polului Nord magnetic, o suprafata care nu este acoperita de gheata calotei glaciare. Pe o raza de aproximativ 300 de km  se intrezareste pamant fertil.  
           Desi multi dintre noi gasesc ca ideea unui Pamant gol in interior este mai degraba una ridicola, de vreme ce informatii bazate pe fundamente stiintifice sunt la indemana oricui in prezent, teoria care exploateaza aceasta varianta dateaza din vechime si nu este proprie unui singure civilizatii. Ea apare atat in folclorul islandez, cat si in indepartatul Tibet, iar ideea de baza este aceeasi: din adancurile Pamantului izvoreste adevarata intelepciune, iar acolo se afla o populatie avansata atat din punct de vedere spiritual, cat si tehnologic. 
           In 1906, William Reed Teed publica lucrarea “Fantoma Polilor”, in care explica de ce polii nu au fost localizati: pentru simplul fapt ca acestia nu existau. In opinia acestuia, denumirea generica de “poli” se referea, de fapt, la intrarile catre interiorul Pamantului. 
            Reed sustine ca grosimea scoartei terestre este de doar 88 de mile in timp ce interiorul gol al planetei are diametrul de 6400 de mile.
            Insusi guvernul Statelor Unite ale Americii stia din anul 1929 ca dincolo de polii Pamantului se afla tinuturi necunoscute si au fost numeroase expeditii in acest sens.
           Pana si Hitler credea cu ardoare acest lucru si era convins ca de acolo vine inteligenta suprema.
           Voi comenta cateva dovezi care dupa parerea mea sustin varianta Pamantului gol pe dinauntru si locuit:
          Greutatea Pamantului daca l-am considera o sfera solida este muuuuult mai mare decat cea reala. Cum am putea explica asta daca nu ne-am imagina goluri in interiorul Pamantului...sau chiar un singur gol mai mare...
           Unii cercetatori sustin varianta ca la inceputul fomarii Pamantului ca planeta, cand se afla in stare topita datorita fortei centrifuge substantele mai grele s-au deplasat spre exterior unde s-a format crusta exterioara iar interiorul a ramas gol. Ma gandesc la un pahar in care am adaugat diferite substante solubile si incep sa il agit prin rotatia mainii si vad cum substantele raman lipite de peretele paharului si interiorul este gol iar deasupra si pe fundul paharului unde ar trebui sa fie polii este tot gol datorita fortei centrifuge din ce in ce mai mici catre extremitatea superioara si inferioara.
           Aurorele boreale care lumineaza cerul arctic noaptea  si care sunt fenomene rare si de o frumusete nemaivazuta ar putea fi razele Soarelui Interior format din resturi de substante incandescente si care ies prin deschiderea polara.
           In cazul unei sfere solide polii geografici ar trebui sa se interpuna cu polii magnetici dar stim ca acest lucru nu este posibil. De ce? Un raspuns ar veni tot de la varianta unui Pamant gol unde interiorul are si el magnetism ce se manifesta si asupra scoartei.
           Pentru ca gravitatia variaza in cazul unui Pamant gol si aceasta este atat de puternica incat apa dulce si apa sarata a aisbergurilor nu se amesteca astfel se poate bea apa dulce din Oceanul Arctic ce izvorasc din interiorul mai cald al Pamantului si care atunci cand ajung la suprafata ingheata brusc si se transforma in aisberguri provocand straniile maree care sunt inca de neexplicat.
            In interiorul acestor aisberguri au fost gasite mamuti si animale tropicale in perfecta stare de conservare. Ursul si vulpea migreaza iarna in mod straniu catre nord ca si cum acolo s-ar afla un tinut mai cald.. In nordul extrem au fost descoperite si flori si pasari necunoscute pana acum care vin si pleaca tot inspre nord..
             Exploratorii care au ajuns foarte departe in nord au observat deasemenea si strania functionare a busolelor si ca este mult mai cald in apropierea polilor.

              Teoria Pamantului Gol, dincolo de dezbaterile pe care le-a generat, a infierbantat mintile scriitorilor si, mai ales, le-a oferit un material numai bun pentru a fi exploatat. Prin urmare, multi dintre cei care isi doresc cu ardoare sa creada in aceasta teorie, s-au folosit de aceste produse ale literaturii si fictiunii pentru a oferi credibilitate credintelor lor, parcurgand practic drumul in sens invers. Printre personajele culturale importante care au scris despre Pamantul Gol se afla : H.G. Wells, Aldous Huxley, Herman Hesse, Edgar Allan Poe, Edgar Rice Burroughs si, poate cea mai cunoscuta lucrare dintre toate, cea a lui Jules Verne, “Calatorie catre centrul Pamantului”.